Despre carte: 1913 / În curând Dougherty a fost cu adevărat convins că „e ceva despre tipul ăsta”. De îndată ce ajunsese în poziţia lui preferată – iar Dougherty câştigase odată premii la concursuri de box – când i se păru că un uragan înnebunit şi tăcut căzuse peste el o mie de brațe și pumni, iar asta l-a oarecum nedumerit. Dar cel mai rău lucru a fost că uneori loviturile le-au lovit ținta. Nimic mai incredibil nu putea fi imaginat: Dougherty a simțit incertitudinea, pentru că în fața lui nu era o persoană, ci un uragan Dougherty și-a aruncat la întâmplare pumnii înainte și a simțit brusc că o forță irezistibilă l-a aruncat înapoi. A căzut greu pe masă și datorită acestui lucru nu a căzut la podea.